De mii de ani, culturile au fost modelate prin procese de domesticire. Fermierii se încrucișează și selectează soiuri noi, adaptate la medii în continuă schimbare. Deși eficient, acest proces necesită mult timp. Mai mult, trăsătura dorită trebuie să fie prezentă undeva în cadrul diversității speciilor de îmbunătățit.
Copierea unui mecanism dintr-unul specie într-o specie de interes agronomic devine astfel o nouă provocare. Printre tehnologiile disponibile, noi tehnici de editare a genomului plantelor sunt disponibile din 2012. Adesea, în comparație cu foarfece moleculare, tehnica CRISPR-Cas9 face posibilă modificarea unei regiuni a ADN-ului plantei într-o manieră țintită și precisă.
Printre multe specii de cultură, cum ar fi ardeiul și mazărea, unele soiuri sunt rezistente la bolile cauzate de virușii din genul potyvirus. Cum fac ei asta? Pentru a infecta plantele, virușii trebuie să deturneze proteinele de la gazdele lor, dar aceste proteine îndeplinesc deja funcții în celula plantei. Plantele care rezistă la infecții au dobândit mutații într-o genă care codifică una dintre aceste proteine de „susceptibilitate”.
Aceste mutații fac utilizarea gazdei proteină de virus imposibil, în timp ce rămâne funcțional pentru plantă. Planta cu aceste mutații rezistă astfel la infecție, fără a schimba nimic altceva pentru plantă!
Un nou studiu și-a propus să transpună acest mecanism la plantele de interes agronomic, prin studierea fezabilității acestuia la roșiile cherry. Pentru a face acest lucru, echipele de la INRAE au folosit o abordare diferită de abordarea convențională. Ei nu au încercat să inactiveze gena care face planta susceptibilă la virus, ci au modificat-o pentru a imita mutațiile responsabile de rezistența prezentă în mazăre sau ardei.
În acest scop, au aplicat tehnica CRISPR-Cas9 pentru a viza două regiuni ale acestei gene. Aceste modificări simultane duc la modificări ale proteinei produse de această genă. Aceste modificări conferă plantei o rezistență puternică la mai mulți virusuri din genul potyvirus, inclusiv PVY. Ca și în cazul mutațiilor naturale selectate la alte specii, aceste modificări nu modifică expresia sau acumularea proteinei produse de genă și nici nu afectează funcția acesteia.
Această lucrare constituie o dovadă de concept, propunând o nouă abordare a editării precise mutații, urmărindu-se reproducerea rezistențelor naturale la speciile susceptibile și astfel limitarea utilizării pesticidelor.
Constatările sunt publicate în Revista de biotehnologie a plantelor.