De la un castron cu orez la o ceașcă de cafea, experții spun că alimentele pe care le considerăm de la sine ar putea deveni mult mai rare dacă nu le putem face rezistente la schimbările climatice.
De mai bine de 10,000 de ani oamenii au folosit reproducere selectivă pentru a adapta fructele și legumele la condiții specifice de creștere care astăzi se schimbă într-un ritm alarmant.
Și aceeași reproducere care a făcut culturilor profitabile le-a făcut, de asemenea, vulnerabile la creșterea temperaturii, secetă, ploi abundente, noi boli sau plagi ale insectelor.
„Când alegi „pentru cele mai bune” trăsături (cum ar fi randamente mai mari), pierzi anumite tipuri de gene”, a declarat pentru AFP Benjamin Kilian, lider de proiect pentru Crop Wild Relatives Project la Crop Trust.
„Am pierdut diversitatea genetică în timpul istoriei domesticirii... prin urmare, potențialul culturilor de elită de a se adapta în continuare la viitor – la schimbările climatice și la alte provocări – este limitat.”
Răspunsul, spun oamenii de știință, ar putea fi reintroducerea acestei diversități genetice, revenind la strămoșii sălbatici ai culturilor domestice.
Terenuri agricole care dispar
Potrivit unui studiu publicat în mai, încălzirea globală riscă să mute aproape o treime din producția agricolă în afara climatului său ideal pentru cultivare.
Centrul Internațional pentru Cartofi prezice o scădere cu 32% a recoltelor de cartofi și cartofi dulci până în 2060 din cauza schimbărilor climatice, în timp ce unele estimări spun că cultivatorii de cafea vor pierde jumătate din terenurile adaptate înainte de 2050.
Orezul, cea mai importantă cultură alimentară de bază din lume, contribuie masiv la încălzirea globală prin eliberarea de metan pe măsură ce este cultivat. De asemenea, este amenințată de creșterea mării, care ar putea pune prea multă sare în apa care inundă orezele.
Formele mai vechi ale acestor culturi ar fi putut avea rezistență la apa sărată sau la temperaturi ridicate codificate în genele lor - și pentru a le recupera, experții își caută strămoșii în sălbăticie.
„Va trebui să folosim cât mai multă biodiversitate posibil... pentru că reduce riscurile, oferă opțiuni”, spune expertul în agricultură Marleni Ramirez de la Biodiversity International.
„Dar nu toate rudele sălbatice sunt în băncile de gene”, spune Kilian.
În schimb, el spune că depinde de experții botanici să întreprindă o căutare lungă în sălbăticie, al cărei succes se poate baza uneori pe noroc.
Cursa împotriva timpului
Între 2013 și 2018, Global Crop Diversity Trust a adunat peste 4,600 de mostre de la 371 de veri sălbatici din 28 de culturi prioritare, inclusiv grâu, orez, cartofi dulci, banane și mere.
Botanistul Aaron Davis lucrează la Kew Royal Botanic Gardens, care colaborează cu Crop Trust.
Împreună cu colegii săi, a descoperit în Sierra Leone o specie sălbatică de cafea care este mai rezistentă schimbarea climei decât arabica recoltată pe scară largă.
Și spune că l-au găsit exact la timp.
„Dacă am fi plecat în Sierra Leone în 10 ani, probabil că ar fi dispărut”, spune Davis.
„Din 124 de specii de cafea, 60% sunt amenințate cu dispariția, inclusiv cele pe care le-am putea folosi pentru a cultiva noi cafele rezistente.”
Într-un studiu efectuat în patru țări din America Centrală, una din patru plante analizate a fost amenințată cu dispariția, inclusiv 70 de specii sălbatice legate de culturile majore cultivate, cum ar fi porumbul și dovleceii.
Și cursa nu se termină odată ce au fost recoltate.
Este posibil ca plantele sălbatice să nu fie adaptate la agricultura pe scară largă, iar crearea de noi soiuri poate dura ani sau chiar zeci de ani – poate prea mult pentru a oferi un răspuns la o criză alimentară iminentă.
În schimb, spun experții, ar putea fi nevoiți să găsim o modalitate de a trăi fără anumite produse de bază.
Potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, în timp ce planeta găzduiește aproximativ 50,000 de plante comestibile, doar trei dintre ele - orez, porumb și grâu - asigură 60% din aportul de energie alimentară la nivel mondial.
Dispariția lor ar putea lăsa miliarde să se întrebe ce să mănânce și milioane de fermieri în căutarea unei noi modalități de supraviețuire.